În contextul European de creditare a IMM-urilor despre care vorbeam în prima parte, mediul de finanțare pentru IMM-uri din România are particularități proprii. Pe de o parte, reflectă aceleași tendințe legate de creșterea dobânzilor și prudența băncilor; pe de altă parte, IMM-urile românești se confruntă și cu obstacole structurale specifice. Per ansamblu, condițiile de finanțare din România sunt printre cele mai restrictive din UE, o realitate accentuată în ultimii ani dar, în unele cazuri, ameliorată prin programe de sprijin direcționat.

Intermediere financiară redusă

Un indicator deosebit este nivelul redus al intermedierii financiare în România. Țara continuă să se situeze la coada UE în ceea ce privește penetrarea creditului bancar: activele bancare totale reprezintă doar circa 50% din PIB, cel mai scăzut raport din Uniune (în majoritatea țărilor UE acest indicator depășește 100% din PIB), ceea ce limitează potențialul de dezvoltare a companiilor românești.

Intermedierea financiară slabă sugerează că firmele românești, în special IMM-urile, se bazează mult mai puțin pe finanțarea bancară decât omoloagele lor europene. Sondajele Băncii Europene de Investiții indică în mod constant că România are o pondere ridicată de firme constrânse financiar. În 2022, România se situa pe locul patru în UE la capitolul firme care nu pot obține creditul dorit. Deși situația s-a îmbunătățit ușor ulterior, ponderea firmelor constrânse scăzând în 2023, ea rămâne peste media UE. În multe regiuni ale țării, accesul la credit este dificil. Aspecte structurale precum procesele juridice de durată în executarea garanțiilor au descurajat băncile să se implice puternic în creditarea IMM-urilor. Simplu spus, IMM-urile românești care caută împrumuturi pornesc cu un dezavantaj semnificativ.

Costuri de finanțare ridicate

Ratele dobânzilor pentru IMM-uri în România sunt considerabil mai mari decât media europeană, reflectând atât inflația crescută, cât și riscul perceput. Banca Națională a României a majorat semnificativ dobânda de politică monetară în perioada 2022-2023 (ajungând peste 7%) pentru a controla inflația, iar dobânzile de pe piață s-au aliniat acestui trend. Până la sfârșitul anului 2024, dobânda medie la creditele noi pentru companii în România se situa în jurul a 8,2% pe an, considerabil mai mare față de 5,5% în zona euro.

Dobânzile mai mari, asociate cu practici conservatoare de creditare, conduc la un număr redus de IMM-uri românești care reușesc să obțină cu succes un credit bancar. Atunci când obțin finanțare, aceasta are adesea termene mai scurte sau valori mai mici decât cele necesare companiilor. În plus, băncile din România continuă să perceapă finanțarea IMM-urilor ca fiind destul de riscantă, ceea ce nu este neapărat neîntemeiat. Rata creditelor neperformante (NPL) pentru IMM-uri este de aproximativ 4,7%, de peste două ori mai mare față de rata creditelor neperformante pentru companiile mari (în jur de 2,2%). Acest risc de credit crescut determină băncile să adauge prime de risc în costul creditelor și să solicite garanții solide. Paradoxal, nevoia de garanții este îngreunată de ineficiențele juridice amintite mai sus (executări silite lente), ceea ce perpetuează deficitul de finanțare pentru companiile mici.

Măsuri de susținere a finanțării

Cu toate acestea, au existat inițiative de sprijin importante în mediul de finanțare din România. Guvernul și instituțiile europene au intervenit în ultimii ani cu programe menite să îmbunătățească accesul IMM-urilor la credite. De exemplu, în perioada pandemică, România a implementat programul IMM Invest, care a oferit garanții guvernamentale băncilor pentru a încuraja creditarea IMM-urilor, incluzând dobânzi subvenționate. Astfel de inițiative au avut un impact considerabil: până în 2023, peste o treime dintre firmele românești accesaseră, într-o formă sau alta, finanțări cu garanții de stat, dobânzi subvenționate sau condiții preferențiale. Aceste măsuri au oferit un sprijin vital, crescând volumul creditelor chiar și în perioada de vârf a crizei COVID-19 și imediat după. Drept dovadă, firmele românești se numără printre cele mai active din UE în utilizarea de programe publice de creditare și granturi pentru a-și finanța activitățile.

Datorită acestor programe, creditarea pentru IMM-uri în România a accelerat în 2020-2021, continuând să crească în 2022, deși criteriile comerciale s-au înăsprit. Totuși, pe măsură ce programele excepționale s-au diminuat și dobânzile au crescut în 2023, expansiunea creditării IMM a încetinit (similar cu tendințele din Europa Centrală și de Est). Sentimentul mediului de afaceri în privința finanțării este mixt: IMM-urile rămân îngrijorate de costurile mari și de incertitudinile macroeconomice, însă multe recunosc și unele îmbunătățiri față de perioada critică din 2020. Sondajele Băncii Naționale a României, de la începutul lui 2024, arată o ușoară creștere a procentului de firme care declară că au acces suficient la finanțare și o mică scădere a ponderii celor care văd accesul la credite ca pe o problemă majoră - semn al unei perspective oarecum mai bune. Cu toate acestea, accesul la finanțare rămâne o provocare mai accentuată pentru companiile românești decât pentru majoritatea firmelor din UE și este invocat frecvent drept obstacol în analizele privind investițiile în sectorul IMM.

În concluzie

Mediul de finanțare al IMM-urilor românești este marcat de:

• Intermediere bancară redusă: IMM-urile se bazează puțin pe creditele bancare; activele bancare reprezintă doar aproximativ 50% din PIB (cel mai mic nivel din UE).
• Costuri de finanțare ridicate: Dobânda la creditele în moneda locală pentru IMM-uri era de peste 8% la final de 2024, pe fondul inflației și primei de risc, cu 3 p.p. peste ratele de creditare pentru IMM-urile din zona euro.
• Risc de credit sporit: Rata NPL la IMM-uri e 4,7% vs 2,2% la firme mari. Băncile rămân precaute și solicită garanții solide, iar creditarea este și mai mult complicată de procedurile juridice lente.
• Sprijin guvernamental: Foarte multe firme au beneficiat de împrumuturi cu dobândă subvenționată / garanții de stat (peste 33% în ultimii ani), ceea ce a compensat parțial deficitul de finanțare. România depinde peste media UE de astfel de programe publice, subliniind rolul lor esențial în sprijinirea IMM-urilor.

România se aliniază și reglementărilor bancare europene (ex. normele de capital Basel III), asigurând capitalizare solidă a băncilor, însă și evaluări mai stricte ale riscului de credit. Între timp, prin Facilitatea de Redresare și Reziliență, UE alocă fonduri pentru digitalizarea IMM-urilor și creșterea competitivității, contribuind indirect la îmbunătățirea bonității acestora. Pe măsură ce previziunile macroeconomice indică pentru România o creștere a PIB de circa 3% în 2024 și o inflație în scădere spre 3-5% până la sfârșitul anului 2025, se anticipează că dobânzile ar putea scădea gradual de la nivelurile actuale înalte. O stabilizare a economiei și o inflație mai temperată ar putea relaxa condițiile de finanțare: băncile ar deveni mai încrezătoare în a credita, iar IMM-urile ar beneficia de reduceri de cost.

Cu toate acestea, sectorul IMM românesc rămâne prudent în așteptări. Sondajele de la finalul anului 2024 arată că, deși majoritatea IMM-urilor sunt optimiste cu privire la creșterea vânzărilor, un procent important continuă să considere că accesul la finanțare rămâne o preocupare majoră în viitorul apropiat. Temerea este că eventuale noi tensiuni macroeconomice ori episoade inflaționiste ar putea readuce condițiile de creditare într-o zonă restrictivă. Astfel, ameliorarea accesului la finanțare pe termen lung – prin creșterea competitivității bancare, reforme juridice și susținerea canalelor alternative de creditare – rămâne esențială pentru ca IMM-urile românești să se alinieze cât mai mult la nivelul UE.